Eu, tata si Iris (povestea unei calatorii la Cluj)

Locuiesc in Targu Mures. Aici m-am nascut. Saptamana trecuta, dupa o lunga asteptare, a venit vremea sa mergem la Cluj, la concert. Nu prea stiam eu ce este Clujul insa am inteles de la tata ca acolo erau Cristi, Boro, Nelu, Valter si Relu. Asa ca, dupa ce m-am intors de la gradinita, am mancat repede si m-am culcat (de pranz!). Nu mai stiu daca si ce anume am visat. Cand m-am trezit tata era foarte agitat. Cica era cam tarziu. Nu am mai facut mofturi si am participat cu multa daruire la pregatiri. In definitiv, eram principalul beneficiar al acestei calatorii. Asteptam sa il revad pe Cristi. Ma gandeam ca o sa pot sa schimb cateva vorbe cu el, speranta pe care nu am pierdut-o nici dupa ce am auzit de la tata ca vorbise cu Cosmin Nicoara si aflase ca din precautie (gripa lu' porcu') nu o sa se poata nici macar sa primesc un autograf pe un CD. La varsta mea, asta poate sa fie foarte grav, sau, daca esti inteligent (asa ca mine) sa fie doar o amanare suportabila. Pe de alta parte, poate intre timp am o sclipire de geniu mai mare decat cea pe care a avut-o Cleopatra Stratan si o sa se intoarca roata, in sensul ca, bazandu-ma pe un manager mai tare decat C.N. sa am turnee de promovare la care sa se ingramadeasca actualii mei idoli. Cred ca o sa-mi fac timp pentru toti, dar, deocamdata, autografe nu am sa le dau. Nu din rautate. Pur si simplu as fi nevoit "sa pun degetul", situatie usor jenanta. Asa ca o sa-i las sa mai astepte.
Ne-am imbracat si am coborat in strada. Ne astepta Marcian, oprit neregulamentar. Asa ca ne-am grabit sa urcam in masina, cu tot cu bagajele noastre.
Drumul a fost interesant, mai ales dupa ce am trecut de aeroport. Pana acolo il cunosc. Merg des cu tata ca sa vedem avioanele. Cred ca tata se uita si la stewardese, insa, nu am ce sa-i fac. Deci, tot mergand, s-a lasat seara, asa ca nu am mai vazut mare lucru pana nu am ajuns pe Feleac. Marcian a oprit masina si mi-a spus ca in fata este Clujul. "Tiiii....! foarte multe lumini!". Nu am inteles de ce tata si Marcian s-au amuzat atat de tare auzind exclamatia mea. Ne-am oprit la o benzinarie. O "tanti" ne-a dat o farfurie, un cutit si o furculita pentru ca eu sa mananc niste piftele din traista noastra de drumeti ciudati. Tata o baut o bere, Marcian o cafea. Eu am mancat linistit, apoi am baut din ceai. Am platit si ne-am urcat in masina. Hai la concert!

Acolo, zarva mare, sala mica. Nu mai puteai sa arunci un ac nici macar pe scari. Tata se uita deznadajduit dupa un loc mai ferit. Se vedea pe fata lui ca nu prea are idei si ca regreta ca a venit. Pana la urma, tot eu am rezolvat situatia. O alta "tanti", mai corpolenta m-a observat. Sigur a fost mirata ca sant si eu acolo si ca urmeaza sa stam in picioare. Asa ca s-a pornit sa ne caute ea un loc pe scaun. Si l-a gasit. L-a tras pe tata de maneca si i-a aratat un scaun pe la mijlocul unui rand apropiat. Un "nene" facea semn cu mana si ne chema. Cred ca eram cel mai mic spectator. Si cu toate acestea m-am descurcat sa nu stam in picioare.

Apoi a inceput concertul! Cat de bine m-am instalat pe unerii lui tata si cat be bine puteam sa ma manifest. I-am facut semn lui Cristi, dar, nu stiu sigur daca m-a vazut. Facea cu mana la mai multa lume, si, banuiesc eu, mai mult fetelor din primele randuri. Probabil este vorba despre ceva asemanator cu interesul pentru stewardese, insa, nu trebuie sa ma uit la amanunte. Tata parea cam hamesit cu mine pe umeri, cu geanta si cu hainele mele in maini. Parea sa-l deranjeze si baloanele mele, pe care le-am ingramadit sub scaun si din cauza carora nu putea sa miste deloc
picioarele. Curgea apa de pe el. Nu cred ca se distra la fel de bine ca mine, dar, pun asta si pe seama diferentei de varsta. Oricum, parea foarte mandru de faptul ca tinerele din jurul lui ma sorbeau din priviri si ma urmareau ca sa vada ce fac. Cred ca aveau dubii legate de faptul ca as sti o parte din versurile cantecelor. Urmareau insistent buzele mele. Cand s-au dumirit ca stiu ceva versuri, s-au intors catre scena. Am simtit ca pot sa concurez cu IRIS. Ceea ce nu-i putin!

Concertul dura de ceva timp iar eu trebuia sa merg la "shushu". Asa ca am dat alarma. Eu m-am distrat, tata nu! Mi s-a parut ca nu i-a fost foarte usor sa iasa prin multime, mai ales ca nu l-am lasat sa abandoneze nici macar baloanele de sub scaun. Ne-a luat foarte mult, desi, am strabatut numai douazeci de metri, dar, am reusit. Am rezolvat urgenta. Tata s-a schimbat la fata atunci cand i-am spus ca vreau inapoi. Parea ca nu intelege, asa ca, am facut putin scandal. Faceam mai mult, dar nu avea ce sa faca. Probabil daca incerca s-ar fi intors batut acasa.

Am mai stat prin holul cinematografului, asteptand sa iasa Cristi. La un moment dat, mi s-a facut somn si am anuntat ca putem pleca. I-am luat de mana pe tata si pe Marcian si am plecat spre masina. Eram obosit!

Am ajuns acasa mult dupa miezul noptii. Cu toate acestea, a doua zi, nu am intarziat decat o jumatate de ora la gradinita. Este o chestiune serioasa si o tratam ca atare!

Puteam sa povestesc mai mult, insa pentru inceput este destul.

Stefan.